Și pentru că mă aflu într-un alt punct de cotitură în cariera mea, în fața unui nou început, și pentru că am fost rugată de mai multe ori să povestesc despre cum a pornit drumul meu în retail, am decis să fac pentru voi acest drum down memory lane, cum spun americanii. Nici nu-mi vine să cred că sunt deja 15 ani de când am făcut pasul – curajos spun eu – de a da locul comod dintr-o multinațională pe un start-up în zona de retail alimentar, un proiect al unui antreprenor roman de care nici nu auzisem. Pentru cei care nu s-au prins deja, mă refer la rețeaua Univers’All.

Îmi aduc aminte ca și când a fost ieri cum cel care m-a recrutat, Edy Jerca, mi-a spus că m-a văzut în negocieri și crede că am un potențial extraordinar de a fi un achizitor foarte bun. În plus, aveam șansa să fac parte din cei care pun bazele retailului modern în România. Totul suna foarte bine și era un domeniu care mă atrăgea, cunoscusem deja mai multi achizitori prin intermediul negocierilor mele și îi admiram, așa că am spus let’s do it și am făcut saltul în necunoscut.

Proiectul a demarat cu o echipă mică, formată din doar patru oameni cu mine în postură de novice, toți ceilalți colegi ai mei având deja sub centură ani de experiență în companii precum Metro, Billa sau Gima. Dar pe mine nu m-au speriat niciodată începuturile și sunt genul de persoană care are o dorință mare de a învăța și a se perfecționa permanent. Și chiar am fost lăsată să învăț singură doar că mi s-a cerut să asimiliez rapid, iar în cei trei ani care au urmat pot să spun că am crescut ca în poveste, cât alții în zece.

Ce m-a ajutat cel mai mult poate a fost faptul că absolut tot conceptul a fost dezvoltat de noi: de la layout de magazin, la necesarul de echipamente, la recrutarea plus pregătirea personalului din magazine și până la construirea sistemului IT de raportare. O provocare specială a acelor zile de început a fost negocierea contractelor cu furnizorii. Numărătoarea inversă până la deschiderea primului magazin, la Sibiu, începuse, iar partenerii încă priveau cu neîncredere acest proiect.

Nu a fost ușor de obținut condiții contractuale bune, abilitățile de negociere sunt extrem de importante atunci când nu ai nimic în spate care să te susțină. A trebuit să construiesc parteneriate de la zero și m-am bazat mult pe flerul de business pentru a construi sortimentația. Am continuat să adăugăm unități la rețea în Suceava, Târgu Mureș, Iași, Constanța și mai apoi București, dar fiind o companie cu resurse financiare limitate, fără depozit central și cu o expansiune atât de dispersata în teritoriu au început să apară dificultăți în gestionarea businessului și aducerea lui pe breakeven sau profit.

Îmi aduc aminte spre exemplu că după câteva luni de la deschiderea unității din Tîrgu Mureș au apărut mai multe probleme, iar Răzvan P a decis să mergem toți cei din sediul central acolo și să punem pe roate operațiunile. Și exact asta am făcut: ne-am mutat acolo 2 luni, eram zi și noapte în magazin, iar pentru o perioadă de timp chiar am reușit să redresăm situația. Pe termen lung însă, proiectul Univers’All nu a fost sustenabil.

De altfel, un aspect pe care l-am apreciat la acest job a fost tocmai implicarea directă, pe teren, în activitatea magazinelor. Nu este niciun secret că majoritatea retailerilor se confruntă cu neînțelegeri majore între departamentul de achiziții și magazine, dar la Univers’All situația a fost altfel pentru că recrutările de personal au fost făcute de departamentul de achiziții. La fel și trainingul pe vânzări și planogramele.

Având background în vânzări, întotdeauna am fost preocupată de înțelegerea nevoilor clienților, o „moștenire” pe care am lăsat-o mai departe către echipa de vânzări din magazine. Am trăit și bucuria de a vedea cum șefii de raion pe care i-am recrutat și pregătit profesional au crescut frumos și au promovat în poziții de directori de magazine. Nu în ultimul rând, tot puzzle-ul de orașe cu care am intrat în acea perioadă în contact, fiecare cu tipologia lui de clienți, mi-a fost de mare folos. A trebuit să studiem concurența, o concurență care atunci era formată doar din rețele locale, cu relații de business puternice în județ și parteneriate de lungă durată cu furnizorii și distribuitorii.

Îmi aduc aminte cu mare plăcere de acea perioadă, iar Univers’All va rămâne pentru mine cea mai bună școală de care puteam să am parte, un crash course despre achiziții, operațional și marketing in-store. Să mai spun și că în tot acești ani am trecut și prin 4 schimbări de directori generali, fiecare cu viziunea lui de politică comercială. Imaginați-vă că fiecare vedea altfel sortimentația, politica de preț, modalitățile de plată a furnizorilor, samd. Un aspect care cred că a făcut diferența în tot acest tur de forță a fost pasiunea oamenilor alături de care munceam și faptul că ne luam timp să celebrăm succesul, de care se uită adesea astăzi.

În punctul acesta probabil că unii dintre voi vă întrebați de ce am decis să plec. Răspunsul cel mai sincer este că a venit un moment când am început să nu mai pot să îmi fac cu adevărat munca de achizitor și, spre norocul meu, decizia s-a suprapus cu o solicitare de la o companie de headhunting de a face parte dintr-un alt proiect aflat la început de drum, Mega Image, care tocmai fusese preluat integral de către belgienii de la Delhaize.

Cu Univers’All știm cu toții ce s-a întâmplat, din păcate, dar nu neapărat surprinzător. Un business în această industrie trebuie finanțat permanent până crește și ajunge să fie profitabil, iar împărțirea magazinelor în diverse colțuri ale țării nu a ajutat foatre mult din punct de vedere al creării unui lanț de aprovizionare eficient. Dar despre partea goală a paharului povestim altădată.